Atunci când începi să cauți un psihoterapeut, este posibil să întâlnești numeroase denumiri: psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihodinamică, umanistă, existențială, sistemică, integrativă și multe altele. Pentru cineva care nu lucrează în domeniul psihologiei, toate aceste orientări pot ridica o întrebare foarte firească: Trebuie să cunosc diferitele forme de psihoterapie înainte să aleg un terapeut? Nu neapărat. Este însă util să înțelegi câteva lucruri despre modul în care lucrează terapeutul pe care îl alegi și despre felul în care acesta își adaptează intervenția la dificultățile, obiectivele și particularitățile tale. Una dintre abordările pe care le poți întâlni este psihoterapia integrativă. În esență, psihoterapia integrativă pornește de la ideea că experiența psihologică a unei persoane este prea complexă pentru a fi înțeleasă întotdeauna printr-o singură perspectivă terapeutică. O persoană nu este doar suma gândurilor sale. Dar nici doar rezultatul trecutului, al emoțiilor, al comportamentelor sau al relațiilor sale. Toate acestea se influențează reciproc. Iar terapia poate avea nevoie să le privească împreună.
Psihoterapia integrativă: ce este, cum funcționează și cum știi dacă ți se potrivește?
Ce este psihoterapia integrativă?
Psihoterapia integrativă este o abordare care reunește concepte, modele și intervenții provenite din mai multe orientări psihoterapeutice într-un cadru terapeutic coerent. American Psychological Association descrie psihoterapia integrativă drept o formă de psihoterapie care selectează modele teoretice sau tehnici din diferite școli terapeutice în funcție de dificultățile și nevoile persoanei. În mod similar, European Association for Integrative Psychotherapy o descrie ca pe o abordare multidimensională, care integrează cunoștințe și metode din mai multe modalități terapeutice pentru a răspunde diferențelor dintre persoane, stilurilor lor de personalitate, intereselor și preferințelor privind tratamentul. Ideea centrală poate fi formulată simplu: terapia este adaptată persoanei, nu persoana unei metode rigide de terapie. Acest lucru nu înseamnă însă că terapeutul utilizează aleatoriu „câte puțin din toate". Integrarea presupune o formulare psihologică coerentă: încercarea de a înțelege ce se întâmplă, cum s-a dezvoltat dificultatea, ce o menține în prezent, ce resurse există și ce tip de intervenție ar putea fi potrivită. Literatura de specialitate descrie, de altfel, mai multe modalități de integrare în psihoterapie — de la combinarea teoriilor și tehnicilor până la identificarea unor mecanisme de schimbare comune mai multor orientări.
Ce înseamnă „integrativ" în practica terapeutică?
Să presupunem că două persoane se prezintă la terapie spunând același lucru: „Sunt foarte anxios." La prima vedere, problema pare identică. În realitate, experiența lor poate fi complet diferită. Pentru o persoană, anxietatea poate fi legată predominant de tendința de a anticipa constant scenarii negative și de nevoia de control. Pentru alta, poate apărea mai ales în relații, atunci când există posibilitatea respingerii sau a abandonului. O a treia persoană poate observa anxietatea în contexte profesionale, unde orice greșeală este interpretată ca dovadă a propriei incompetențe. Simptomul poate purta aceeași etichetă. Mecanismele psihologice din spatele lui pot fi însă diferite. De aceea, într-o abordare integrativă, procesul terapeutic poate lua în considerare mai multe dimensiuni ale funcționării psihologice:
- Gândurile și interpretările personale. Cum interpretezi ceea ce ți se întâmplă? Ce presupuneri faci despre tine, despre ceilalți și despre viitor?
- Emoțiile. Ce simți? Ce emoții sunt dificil de recunoscut, tolerat sau exprimat?
- Comportamentele. Ce faci atunci când apare disconfortul? Eviți? Te retragi? Cauți reasigurări? Muncești excesiv? Încerci să controlezi situația?
- Relațiile. Există anumite tipare care se repetă în relațiile apropiate? Cum reacționezi la apropiere, conflict, critică sau distanțare?
- Experiențele anterioare. Există experiențe care au contribuit la formarea anumitor credințe, mecanisme de protecție sau moduri de relaționare?
- Contextul actual. Ce se întâmplă în viața ta acum? Relațiile, munca, familia, sănătatea, mediul social și schimbările importante pot avea un rol semnificativ.
Psihoterapia integrativă încearcă să creeze legături între aceste dimensiuni, în loc să le trateze separat.
Înseamnă psihoterapia integrativă că terapeutul folosește orice tehnică?
Nu. Aceasta este probabil una dintre cele mai importante distincții. Integrarea nu înseamnă improvizație. Există o diferență între utilizarea deliberată și fundamentată a unor concepte și intervenții provenite din mai multe orientări și aplicarea unor tehnici fără o explicație coerentă privind motivul pentru care sunt utilizate. O intervenție terapeutică ar trebui să răspundă unei întrebări: De ce facem acest lucru și ce încercăm să înțelegem sau să schimbăm prin el? Uneori poate fi util să lucrăm asupra unor gânduri și interpretări. Alteori este mai important să observăm o emoție care a fost evitată mult timp. În alte momente, terapia se poate concentra pe limite personale, relații, experiențe din trecut, modalități de reglare emoțională sau comportamente care întrețin problema. Integrarea permite această flexibilitate, dar flexibilitatea trebuie să rămână coerentă, argumentată clinic și adaptată persoanei.
Cum poate arăta procesul într-o psihoterapie integrativă?
Nu există două procese terapeutice perfect identice. Totuși, pot exista câteva etape generale.
Înțelegem ce te aduce la terapie
Primele întâlniri nu sunt, de regulă, despre găsirea unei „soluții miraculoase". Ele sunt în primul rând despre înțelegere. Ce te-a determinat să cauți sprijin tocmai acum? Care este dificultatea care te afectează cel mai mult? De cât timp există? În ce situații apare? Ce ai încercat până acum? Ce ai vrea să fie diferit? Uneori oamenii vin la terapie cu un obiectiv foarte precis. Alteori vin doar cu senzația: „Nu știu exact ce se întâmplă cu mine, dar ceva nu este în regulă." Și acesta este un punct de plecare perfect legitim.
Identificăm tiparele
Pe parcursul discuțiilor pot deveni vizibile anumite legături între situații, gânduri, emoții, comportamente și relații. Poate observi că te retragi de fiecare dată când apare conflictul. Sau că ai nevoie să fii permanent productiv pentru a simți că ai valoare. Poate accepți lucruri pe care nu ți le dorești de teamă să nu dezamăgești. Poate aceeași frică apare în relații diferite, chiar dacă oamenii din jurul tău se schimbă. Aici terapia începe să treacă de la: „Ce mi se întâmplă?" la: „Cum funcționează acest tipar și de ce continuă să se repete?"
Lucrăm asupra mecanismelor care mențin dificultatea
În funcție de ceea ce devine relevant, procesul poate include explorare, reflecție, psihoeducație, exerciții între ședințe, observarea reacțiilor emoționale, modificarea unor comportamente sau lucrul asupra unor modele relaționale. Scopul nu este utilizarea unui număr cât mai mare de tehnici. Scopul este alegerea intervențiilor care au sens pentru problema, etapa procesului și persoana aflată în terapie.
Construim alternative
Înțelegerea este importantă, dar psihoterapia nu se încheie la nivelul lui „acum știu de ce fac asta". O etapă esențială este dezvoltarea unor răspunsuri diferite. Poți începe să observi mai devreme ceea ce simți. Să pui o limită înainte de a ajunge la epuizare. Să tolerezi incertitudinea fără să verifici de zece ori același lucru. Să exprimi o nevoie fără să presupui automat că vei fi respins. Să diferențiezi ceea ce se întâmplă acum de ceea ce ai învățat să te aștepți să se întâmple. Treptat, ceea ce era discutat inițial în cabinet poate deveni o capacitate pe care o folosești independent în viața de zi cu zi.
Psihoterapia integrativă lucrează doar cu trecutul?
Nu. Trecutul poate deveni relevant atunci când ajută la înțelegerea prezentului. Dar terapia nu presupune neapărat analizarea întregii copilării și nici că fiecare dificultate actuală trebuie explicată printr-un eveniment din trecut. Uneori este important să înțelegem de unde provine un anumit tipar. Alteori este mai important să observăm ce îl menține astăzi. De exemplu, faptul că ai învățat cândva să eviți conflictul poate explica de ce îți este dificil să spui „nu". Dar schimbarea presupune și să înveți cum să stabilești limite în relațiile tale actuale. Într-o abordare integrativă, trecutul și prezentul nu trebuie puse în opoziție. Întrebarea utilă este mai degrabă: Ce avem nevoie să înțelegem pentru ca lucrurile să poată funcționa diferit acum?
Pentru ce dificultăți poate fi utilizată psihoterapia integrativă?
Persoanele pot solicita psihoterapie pentru motive foarte diferite. Printre acestea se pot afla:
- anxietate, îngrijorare persistentă sau tensiune;
- stres și suprasolicitare;
- perioade de epuizare;
- dificultăți emoționale sau dispoziție scăzută;
- dificultăți în relațiile de cuplu, familie sau profesionale;
- stimă de sine fragilă;
- dificultăți de reglare emoțională;
- tranziții importante de viață;
- dificultăți în luarea unor decizii;
- tipare relaționale sau comportamentale care se repetă;
- nevoia de autocunoaștere și dezvoltare personală.
Pe pagina mea dedicată psihoterapiei individuale, aceste arii sunt abordate printr-un proces adaptat istoricului personal, obiectivelor și dificultăților actuale ale fiecărei persoane. Important este însă faptul că aceeași categorie de dificultăți nu implică automat aceeași intervenție pentru fiecare persoană.
Trebuie să am o problemă „suficient de gravă" pentru a începe terapia?
Nu există un prag universal pe care trebuie să îl depășești pentru a „avea voie" să mergi la terapie. Unele persoane solicită sprijin într-o perioadă de criză. Altele vin pentru că observă că aceeași dificultate reapare. Unele vor să gestioneze mai bine anxietatea sau relațiile. Altele funcționează aparent bine, dar realizează că depun foarte mult efort pentru a menține acel echilibru. Poți începe terapia și cu întrebări precum: De ce reacționez atât de puternic în anumite situații? De ce repet același tip de relație? De ce îmi este atât de greu să spun nu? De ce mă simt vinovat atunci când îmi prioritizez propriile nevoi? De ce continui să mă simt neliniștit chiar dacă, obiectiv, lucrurile merg bine? Psihoterapia nu este rezervată exclusiv momentelor de criză. Poate avea și rolul de a înțelege mai devreme anumite dificultăți, de a consolida resurse psihologice și de a preveni consolidarea unor tipare dezadaptative — perspectivă care se regăsește și în filosofia serviciilor prezentate pe site.
Cât durează psihoterapia integrativă?
Una dintre cele mai firești întrebări atunci când cineva începe terapia este: „De câte ședințe voi avea nevoie?" Din păcate — sau poate din fericire — psihicul uman nu vine cu un indicator de progres de tip „63% complete". Durata procesului depinde de mai mulți factori: natura dificultății; perioada de timp de când aceasta este prezentă; obiectivele terapiei; complexitatea situației; ritmul personal; resursele disponibile; ceea ce apare și se modifică pe parcurs. O dificultate punctuală și recentă poate necesita un proces diferit de un tipar relațional prezent de mulți ani. De aceea, durata este mai util să fie discutată și reevaluată pe parcurs decât stabilită artificial înainte ca terapeutul să înțeleagă situația.
Relația cu terapeutul contează?
Da — și nu doar la nivel intuitiv. Cercetarea în psihoterapie indică în mod consistent o asociere între calitatea alianței terapeutice și rezultatele terapiei. O meta-analiză amplă realizată de Flückiger și colaboratorii, care a inclus 295 de studii și peste 30.000 de persoane, a identificat o relație robustă între alianța terapeutică și rezultatele psihoterapiei, în diferite tipuri de tratament și contexte.
Alianța terapeutică nu înseamnă doar să îți fie simpatic terapeutul. Ea presupune, printre altele:
- să existe suficientă siguranță pentru a putea vorbi deschis;
- să simți că experiența ta este luată în serios;
- să existe o înțelegere comună asupra obiectivelor;
- să înțelegi, în general, direcția în care lucrați;
- să poți spune atunci când ceva nu ți se potrivește;
- să existe respect pentru limitele tale;
- să existe colaborare, nu o relație în care terapeutul pretinde că „știe mai bine decât tine cine ești".
Terapia presupune expertiza profesională a terapeutului, dar și expertiza ta asupra propriei experiențe. Procesul se construiește între cele două.
Cum îți dai seama dacă un terapeut și abordarea sa ți se potrivesc?
Nu este obligatoriu să știi de la prima întâlnire că ai găsit terapeutul potrivit. Primele ședințe sunt și o perioadă în care observi cum te simți în proces. Poate fi util să te întrebi:
- Mă simt ascultat sau doar analizat?
- Pot pune întrebări despre ceea ce facem?
- Terapeutul îmi poate explica modul în care lucrează?
- Simt că obiectivele mele sunt luate în considerare?
- Există limite profesionale și un cadru clar?
- Pot spune că nu sunt de acord sau că ceva nu funcționează pentru mine?
- Încep să înțeleg mai bine ce mi se întâmplă?
Un terapeut nu trebuie să fie permanent de acord cu tine și nici terapia nu trebuie să fie confortabilă în fiecare moment. Uneori procesul implică întâlnirea cu lucruri dificile. Există însă o diferență importantă între disconfortul firesc al explorării psihologice și senzația persistentă că nu ești respectat, ascultat sau în siguranță în relația terapeutică.
Ce întrebări poți adresa unui psihoterapeut înainte sau la începutul terapiei?
Este perfect legitim să întrebi despre modul în care lucrează persoana căreia urmează să îi încredințezi lucruri foarte personale. De exemplu:
- Ce formare în psihoterapie aveți?
- Cum ați descrie abordarea dumneavoastră?
- Aveți experiență în lucrul cu dificultatea pentru care solicit sprijin?
- Cum decurge, de obicei, prima ședință?
- Cum stabilim obiectivele terapiei?
- Cum știm dacă procesul funcționează?
- Ce se întâmplă dacă simt că o anumită intervenție nu mi se potrivește?
Un profesionist ar trebui să poată discuta transparent aceste lucruri.
Ce nu ar trebui să promită psihoterapia
Indiferent de orientarea terapeutică, merită păstrată o anumită prudență față de promisiunile spectaculoase. Psihoterapia nu poate garanta că: „vei elimina anxietatea în trei ședințe"; „nu vei mai avea niciodată emoții negative"; „vei afla cauza exactă a tuturor problemelor tale"; sau că există o tehnică universală care funcționează identic pentru toată lumea. Schimbarea psihologică este, de obicei, mai puțin cinematografică. Uneori apare într-o observație nouă. În faptul că recunoști un tipar ceva mai devreme. Într-o conversație în care, pentru prima dată, pui o limită. Într-o reacție pe care înainte nu credeai că o poți controla. În capacitatea de a tolera o emoție fără să fugi imediat de ea. Aceste schimbări pot părea mici luate separat. Împreună, pot modifica semnificativ felul în care funcționezi.
Psihoterapia integrativă: o abordare adaptată persoanei
Poate cel mai simplu mod de a înțelege psihoterapia integrativă este acesta: nu încearcă să reducă persoana la o singură explicație. Gândurile contează. Emoțiile contează. Relațiile contează. Experiențele anterioare pot conta. Comportamentele actuale contează. Contextul în care trăiești contează. Iar importanța fiecăruia dintre aceste elemente poate fi diferită de la o persoană la alta și chiar de la o etapă a terapiei la alta. De aceea, într-un proces integrativ, întrebarea nu este doar: „Ce tehnică putem folosi?" Ci mai întâi: „Ce se întâmplă cu această persoană și de ce are nevoie în acest moment?" De aici poate începe un proces terapeutic care nu urmărește doar reducerea unui simptom, ci și o înțelegere mai profundă a modului în care gândești, simți, relaționezi și reacționezi — precum și dezvoltarea unor modalități mai adaptative de a răspunde experiențelor tale.
Te gândești să începi psihoterapia?
Nu este necesar să vii la prima ședință cu o explicație perfect formulată despre ceea ce ți se întâmplă. Poți începe inclusiv de la: „Nu știu exact ce am nevoie, dar aș vrea să înțeleg mai bine ce se întâmplă." Clarificarea face parte din proces. În practica mea, psihoterapia individuală pentru adulți se desfășoară într-un cadru confidențial și individualizat, online sau la cabinet în Chișinău. Ședințele au o durată de 50 de minute, iar procesul este adaptat dificultăților, istoricului personal și obiectivelor fiecărei persoane. Uneori primul pas în terapie nu este să știi exact ce trebuie schimbat. Este să începi să înțelegi mai clar ceea ce se întâmplă.
Surse și resurse utile
Ai întrebări sau vrei să programezi o ședință?
Programează o întâlnire pentru a discuta despre nevoile tale.
Programează o ședință